La peste 200 de ani vechime, șirul de forturi din perioada Războaielor Napoleoniene, cunoscute sub numele de Linhas de Torres de la Torres Vedras, sunt vestigiile vizibile ale luptei dintre portughezi și francezi pentru suveranitate care a avut loc la începutul secolului al XIX-lea.
Regiunea Torres Vedras a avut un rol covârșitor de important în apărarea orașului Lisabona împotriva trupelor lui Napoleon care avansau către capitala regatului portughez. Construcția a fost ordonată în secret de Ducele de Wellington în 1809, care conducea trupele britanice venite în ajutorul Portugaliei ca aliat. Acestea au devenit cunoscute ca una dintre cele mai mari linii de apărare încă existente în Europa.
Scopul a fost de a construi un număr de fortificații care să ocupe punctele cele mai strategice la nord de Lisabona, profitând de topografia regiunii de-a lungul a șase municipalități: Arruda dos Vinhos, Loures, Mafra, Sobral de Monte Agraço, Vila Franca de Xira și Torres Vedras. Astfel, a fost construit un sistem defensiv de trei linii de turnuri, cu un total de 152 de bastioane fortificate și 600 de piese de artilerie, apărate de aproximativ 140.000 de trupe.
Prima linie acoperea o extensie de 46 km între Alhandra, pe malurile râului Tejo și Oceanul Atlantic, și Torres Vedras. A doua linie era situată la 13 km mai la sud, iar a treia linie proteja portul São Julião da Barra, chiar în estuarul râului, în Lisabona. Se știe că a existat și o a patra linie pe peninsula Setúbal pentru a opri avansarea francezilor din sud, deși se știe puțin despre aceasta.
Linhas de Torres pot fi explorate cu mașina sau există trasee scurte de plimbare, care, pe lângă fortificații, includ diverse puncte de interes militar, religios, natural, arheologic și cultural, cum ar fi morile de vânt care erau folosite ca posturi de observație avansate.
Muzeul Municipal Torres Vedras este un loc ce nu trebuie ratat pentru a afla mai multe despre armele și uniformele folosite la acea vreme, hărțile și o reconstrucție tridimensională interesantă a complexului defensiv Linhas de Torres. De asemenea, nu trebuie ratat Castelul Torres Vedras de origine maură și Fortul Sfântul Vincent, care a fost centrul nervos în apărarea împotriva trupelor napoleoniene care nu au reușit să treacă de prima linie de turnuri în timpul celei de-a treia invazii.
În Mafra, trebuie vizitat Conventul; unul dintre cele mai importante monumente ale Barocului portughez și simbolul domniei absolutiste a Regelui João V. Situat strategic pe a doua linie de apărare, a fost ocupat de trupele Generalului Junot în timpul primei invazii franceze din 1807 și, un an mai târziu, a fost recucerit de armata britanică care și-a menținut Cartierul General acolo până în 1828.
Reamintind puțin din istoria Linhas de Torres, trebuie să ne întoarcem în 1809 când Prințul Regent Dom. João VI și curtea portugheză au fugit în Brazilia și națiunea trăia sub posibilitatea unei a treia ocupații franceze. Înainte de aceasta, pentru că Portugalia nu a respectat ordinul lui Napoleon de a bloca porturile maritime la navele britanice, Generalul francez Junot a ocupat Lisabona la sfârșitul anului 1807 în timp ce Generalul Soult a ocupat Porto. Amândoi au fost expulzați din teritoriul portughez de armata britanico-portugheză sub comanda lui Sir Arthur Wellesley, primul Duce de Wellington, și Mareșalul Beresford, ca parte a alianței dintre cele două țări.
