Estoril, o stațiune de renume mondial, este un adevărat centru cosmopolit cu o viață de noapte minunată și toată infrastructura necesară unui centru de vară - plaje, hoteluri excelente, terenuri de golf, un cazino și chiar un circuit de curse auto.
Transformarea planificată a acestei zone a început la începutul secolului al XX-lea, datorită nu doar proximității sale față de mare, care începea să devină un punct de atracție, ci și existenței izvoarelor termale, la vremea aceea foarte la modă (în prezent sunt închise).
Centrul acestei noi stațiuni de lux a fost Parcul și Cazinoul (marca Estoril), înconjurate de clădiri, arcade și hoteluri excelente.
Estoril era cunoscut anterior pentru numeroasele forturi de-a lungul coastei care asigurau apărarea uneia dintre posibilele intrări în Lisabona și pentru Retragerea construită aici de Ordinul Mendicant al Fraților Franciscani în secolul al XVI-lea, acum Colegiul Salesian.
În anii 1930, Estoril a devenit unul dintre principalele centre turistice ale Portugaliei și locul ales pentru exil de mulți monarhi europeni detronați (printre care și Regele Juan Carlos al Spaniei).
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost refugiul scriitorilor, politicienilor, artiștilor, oamenilor de afaceri și multor evrei persecutați de al Treilea Reich.
