Mai vechi de 200 de ani, șirul de forturi cunoscute sub numele de Linhas de Torres din Torres Vedras sunt urmele vizibile ale luptei dintre portughezi și francezi pentru suveranitate care a avut loc la începutul secolului al XIX-lea.
Regiunea Torres Vedras a avut un rol extrem de important în apărarea orașului Lisabona împotriva trupelor lui Napoleon care avansau spre capitala regatului portughez. Construcția a fost comandată în secret de primul Duce de Wellington în 1809, care a condus trupele britanice venite în ajutorul Portugaliei ca aliat. Ele au devenit cunoscute ca una dintre cele mai mari linii de apărare încă existente în Europa.
Scopul a fost să se construiască un număr de fortificații care să ocupe cele mai strategice puncte la nord de Lisabona, profitând de topografia regiunii de-a lungul a șase municipalități: Arruda dos Vinhos, Loures, Mafra, Sobral de Monte Agraço, Vila Franca de Xira și Torres Vedras. Prin urmare, s-a construit un sistem defensiv format din trei linii de turnuri, cu un total de 152 de redute fortificate și 600 de piese de artilerie, apărate de aproximativ 140.000 de soldați.
Prima linie acoperea o extensie de 46 km între Alhandra, pe malurile râului Tejo și Oceanul Atlantic și Torres Vedras. A doua linie era situată la 13 km mai la sud și a treia linie proteja portul São Julião da Barra (Sf. Julian al Barului), chiar în estuarul râului, în Lisabona. Se știe că a existat o a patra linie pe peninsulă Setúbal pentru a opri avansarea francezilor dinspre sud, deși se știe puțin despre ea.
Linhas de Torres pot fi explorate cu mașina sau există plimbări scurte, care în plus față de fortificații, includ diverse puncte de interes militar, religios, natural, arheologic și cultural, cum ar fi morile de vânt care au fost folosite ca puncte de observație avansate.
Muzeul Municipal din Torres Vedras este un loc de vizitat obligatoriu pentru a afla mai multe despre armele și uniformele folosite în acea perioadă, hărți și o interesantă reconstrucție tridimensională a complexului defensiv Linhas de Torres. De asemenea, nu trebuie ratat Castelul Torres Vedras de origine maură și Fortul St. Vincent care a fost centrul nervos în apărarea împotriva trupelor napoleoniene care nu au reușit să treacă de prima linie de turnuri în timpul celei de-a treia invazii.
În Mafra, trebuie vizitat Conventul; unul dintre cele mai importante monumente ale barocului portughez și simbolul domniei absolutiste a regelui João V. Situat strategic pe a doua linie de apărare, a fost ocupat de trupele generalului Junot în timpul primei invazii franceze din 1807 și, un an mai târziu, recucerit de armata britanică care și-a menținut cartierul general acolo până în 1828.
Recapitulând puțin din istoria Linhas de Torres, trebuie să ne întoarcem în 1809 când Prințul Regent Dom. João VI și curtea portugheză fugiseră în Brazilia și națiunea trăia sub posibilitatea unei treia ocupații franceze. Înainte de aceasta, deoarece Portugalia nu respectase ordinele lui Napoleon de a bloca porturile maritime pentru navele britanice, generalul francez Junot a ocupat Lisabona la sfârșitul anului 1807, în timp ce generalul Soult a ocupat Porto. Ambii au fost alungați de pe teritoriul portughez de armata britanico-portugheză sub comanda Sirului Arthur Wellesley, primul Duce de Wellington, și a mareșalului Beresford, ca parte a alianței dintre cele două țări.
